capábil


capábil
adj. m., pl. capábili; f. sg. capábilã, pl. capábile

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Look at other dictionaries:

  • capabil — CAPÁBIL, Ă, capabili, e, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. de ) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârşi ceva; apt pentru ceva. ♦ înzestrat, valoros, destoinic. – Din fr. capable, lat. capabilis. Trimis de valeriu, 11 …   Dicționar Român

  • apt — APT, Ă, apţi, te, adj. Care este potrivit, capabil, bun pentru..., sau să... – Din fr. apte, lat. aptus. Trimis de romac, 14.06.2007. Sursa: DEX 98  Apt ≠ inapt, neapt Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  APT adj. bun, capabil,… …   Dicționar Român

  • demn — DEMN, Ă, demni, e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. Formaţie savantă din lat. dignus (modificat după lemn < lignum, semn < signum, etc.).… …   Dicționar Român

  • incapabil — INCAPÁBIL, Ă, incapabili, e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva; p. ext. nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapable. Trimis de valeriu, 16.03.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • competent — COMPETÉNT, Ă, competenţi, te, adj. 1. Care este bine informat într un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuţia, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptăţit. [var.: (înv.)… …   Dicționar Român

  • erectil — ERECTÍL, Ă, erectili, e, adj. Referitor la erecţie, capabil de erecţie. – Din fr. érectile. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  erectíl adj. m., pl. erectíli; f. sg. erectílă, pl …   Dicționar Român

  • propergol — PROPERGÓL, propergoli, s.m. (chim.) Amestec de substanţe capabil de reacţii chimice puternic exoterme, utilizat drept combustibil în motoarele rachetelor. – Din fr. propergol. Trimis de ana zecheru, 23.04.2004. Sursa: DEX 98  PROPERGÓL s.m.… …   Dicționar Român

  • receptiv — RECEPTÍV, Ă, receptivi, e, adj. Susceptibil de a recepţiona, de a primi cu uşurinţă impresii din afară; care primeşte cu interes observaţiile care i se fac (şi ţine seama de ele). ♦ Care învaţă, care asimilează uşor. ♦ (med.) Predispus de a… …   Dicționar Român

  • sociabil — SOCIÁBIL, Ă, sociabili, e, adj. Capabil să trăiască în relaţii permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relaţiile cu semenii săi, care se împrieteneşte uşor cu alţii; comunicativ, apropiat, prietenos. [pr.: ci a ] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • susceptibil — SUSCEPTÍBIL, Ă, susceptibili, e, adj. 1. (Despre oameni) Care se supără repede, supărăcios. 2. Capabil, în stare să... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificări, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat în diferite feluri. – Din …   Dicționar Român